Medierea în România: potențial neexploatat

România are una dintre cele mai aglomerate justiții din Uniunea Europeană, iar medierea — instrumentul care ar putea degreva instanțele — rămâne aproape nefolosită. Legea medierii există din 2006, avem mii de mediatori autorizați, dar conflictele continuă să ajungă aproape automat în fața judecătorului.

Paradoxul nu este doar românesc, însă la noi costul lui este mai mare, pentru că sistemul judiciar funcționează deja la limită.

Unde ne aflăm azi

Instanțele sunt sufocate. Potrivit CSM, în 2024 instanțele au avut un volum total de 3.655.103 dosare (cumulat pentru toate stadiile procesuale), din care circa 2,5 milioane nou intrate, gestionate cu un deficit de judecători de aproximativ 17%. În materie civilă și comercială (circa 90% din cauze), România avea 769.823 de dosare în curs în primă instanță, față de o medie europeană de 358.277 — adică 4,04 cauze în curs la 100 de locuitori, peste dublul mediei europene (1,75), potrivit datelor CEPEJ comunicate de CSM. În 2025, un judecător de judecătorie avea în medie 1.479 de dosare de soluționat.

Medierea este marginală. Nu există statistici oficiale publice și complete despre numărul medierilor — ele însele un simptom al problemei. Estimările din profesie — de pildă, un articol de opinie din 2020 — vorbeau de peste 10.000 de mediatori înscriși în Tablou, dar de mai puțin de 1.000 de medieri realizate pe an la nivel național. La nivel european, un studiu realizat pentru Parlamentul European (2014) arăta că medierea este folosită în mai puțin de 1% dintre litigiile civile și comerciale.

Cadrul legal a pierdut principalul motor. Între februarie 2013 și iunie 2014, participarea la ședința de informare despre mediere era obligatorie înainte de introducerea anumitor tipuri de acțiuni în instanță. Curtea Constituțională a declarat-o neconstituțională (Decizia nr. 266 din 7 mai 2014), considerând că sancțiunea inadmisibilității cererii îngrădea accesul liber la justiție. De atunci, medierea a redevenit exclusiv facultativă, iar, potrivit celor din profesie, numărul cazurilor a scăzut drastic.

Ce ar câștiga sistemul judiciar

Medierea nu trebuie să rezolve toate conflictele ca să conteze. Cercetările europene (De Palo et al., 2011) arată că o rată de succes de doar 19% scurtează deja durata totală a litigiilor, iar de la 24% apar și economii de costuri.

• Mai puține dosare noi. Litigiile de familie, partajele, conflictele de vecinătate, datoriile comerciale mici și conflictele de muncă sunt tocmai zonele cu volum mare și potențial ridicat de înțelegere.
• Judecători concentrați pe ce contează. Fiecare cauză rezolvată amiabil eliberează timp pentru dosarele care chiar au nevoie de o hotărâre: penal, contencios, cauze complexe.
• Acorduri asumate, nu impuse. Un acord construit de părți este asumat voluntar de fiecare dintre ele, ceea ce poate reduce presiunea pe executarea silită și pe căile de atac.
• Costuri publice mai mici. Fiecare dosar evitat înseamnă ore de judecător, grefier și infrastructură economisite, într-un sistem care nu își poate ocupa nici schemele existente.

Ce ar câștiga mediul de business

Pentru o companie, un proces nu înseamnă doar onorariul avocatului, ci și o perioadă de incertitudine greu de estimat, bani blocați și, de multe ori, un partener de afaceri pierdut.

• Timp. Calendarul medierii îl stabilesc părțile împreună cu mediatorul; un litigiu comercial parcurs la fond și în apel are un calendar pe care părțile nu îl controlează. Iar banii recuperați mai devreme valorează mai mult decât cei recuperați târziu. Am pus cele două drumuri față în față în articolul Mediere sau proces?
• Predictibilitate. Părțile controlează rezultatul — nicio soluție nu se adoptă fără acordul lor —, în loc să aștepte o hotărâre pe care nu o pot anticipa. Dacă se ajunge la un acord, riscul juridic devine un cost cunoscut.
• Relații păstrate. Cu un furnizor, un client sau un asociat se poate continua colaborarea după o înțelegere; după un proces, relația este adesea compromisă.
• Confidențialitate. Medierea se desfășoară confidențial, în condițiile legii: disputa nu devine publică pe portalul instanțelor, iar reputația și informațiile sensibile rămân protejate.
• Forță juridică. Acordul de mediere poate deveni titlu executoriu prin autentificare notarială, prin încuviințarea instanței sau prin verificarea și atestarea lui de către avocații părților ori de către notar, în condițiile art. 58 din Legea nr. 192/2006. Detaliile sunt în articolul despre puterea juridică a acordului de mediere.

Cel mai simplu pas pentru o companie este includerea unei clauze de mediere în contracte: înainte de instanță, părțile se obligă să încerce medierea. Pe pagina despre medierea comercială explicăm cum arată, în practică, o astfel de procedură.

Ce ar face medierea să funcționeze

Experiența europeană arată că medierea voluntară, lăsată doar pe seama informării publice, nu decolează. Exemplul cel mai des citat este Italia, unde o formă de mediere obligatorie pentru anumite categorii de litigii a crescut semnificativ numărul cazurilor. Pentru România, câteva măsuri ar putea schimba situația:

• O ședință de informare obligatorie, dar fără a bloca accesul la instanță — de exemplu, pentru anumite categorii de litigii, fără sancțiunea inadmisibilității criticată de CCR.
• Stimularea clauzelor de mediere în contractele comerciale și recunoașterea lor clară de către instanțe.
• Judecători care recomandă activ medierea în cauzele potrivite, cu suspendarea procesului pe durata ei.
• Statistici publice anuale despre medieri și rata de succes, fără de care nicio politică nu poate fi evaluată.

Concluzie

Medierea nu înlocuiește justiția, ci o face posibilă acolo unde e cu adevărat nevoie de ea. Cu instanțe care au pe rol, raportat la populație, peste dublul mediei europene de cauze, România nu își mai permite să lase acest instrument nefolosit. Pentru stat, înseamnă instanțe mai puțin aglomerate; pentru companii și cetățeni, o cale în care soluția o construiesc chiar părțile, într-un cadru confidențial.

Dacă te întrebi dacă un conflict concret se pretează la mediere, scrie-ne — ședința de informare este gratuită și nu te obligă la nimic.

Surse

1. CSM — Raport privind starea justiției în 2024
2. Gândul — Avertisment CSM: peste 2 milioane de dosare intrate în 2024
3. JURIDICE.ro — Comunicatul CSM: numărul de dosare aflate pe rolul instanțelor, la un nivel fără precedent (februarie 2026)
4. Sibiu100 — România, peste media europeană la numărul de cauze pe rol (date CEPEJ)
5. Digi24 — Raportul CSM pentru 2025
6. VeDem Just — Medierea, un proiect care trebuie resuscitat (opinie, 2020)
7. Legea nr. 192/2006, forma actualizată — Portal Legislativ
8. Parlamentul European — Quantifying the cost of not using mediation (De Palo et al., 2011)
9. Parlamentul European — „Rebooting” the Mediation Directive (2014)
10. JAMS — Resolving the mediation paradox in Europe (2025)

Surse juridice și date: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, forma consolidată, și sursele statistice de mai sus, consultate la 28 septembrie 2026. Ultima verificare a articolului: 28 septembrie 2026.